Sanctuarul vizual al Liviei Bar
Una dintre marile mele șanse în viață a fost întâlnirea timpurie cu prietenii artiști ai mamei mele, ea scriind cronică de artă pe tot parcursul carierei sale de jurnalistă. Prezența lor permanentă în jurul nostru, faptul că i-am cunoscut îndeaproape și am respirat adesea același aer m-au format și au avut valoarea unei întâlniri esențiale, a unei oferte de destin, vorba unuia dintre criticii de artă pe care îi iubesc.
Recent, la Galeria Municipiului Alba Iulia, a avut loc vernisajul unei expoziții pe care am așteptat-o cu sufletul la gură: Gest și Ecou, un dialog între doi artiști plastici consacrați, între maestru – Livia Bar – și discipolul ajuns la maturitate, cu expoziții în România și în străinătate, în centre cheie, de la Berlin la Paris – George Bodocan.
Livia Bar este una dintre prezențele formatoare despre care vorbeam. Nu am reușit să ajung la vernisaj, dar nu voi rata expoziția, care va fi deschisă până în 5 octombrie.
Până atunci însă, pentru a vă arăta cât de speciale sunt lucrările și ce șansă e faptul că le putem vedea, voi reda un fragment cu rol de teaser din cronica scrisă pe marginea lucrărilor Liviei Bar de mama mea, Maria Lucia Munteanu, căreia îi mulțumesc pentru generozitatea cu care mi-a împărtășit acest text: Sanctuarul vizual al Liviei Bar.
